Rolul lor este determinant pentru echilibrul psihologic al copilului.O mama “suficient de buna” se adapteaza nevoilor copilului ei,spune Winnicott.

Legarurile reciproce precoce intre mama si copil au facut obiectul a numeroase observatii.Atasamentul este provocat prin plansete,zambete,gangurit,prindere sau prin  bratele intinse ale bebelusului care cauta sa atraga atentia celor din jur asupra lui.Cand copiii cer mult de la cei din jurul lor,adesea sunt considerati dificili.Nevoia afectiva nu este niciodata saturata si bebelusul are tot timpul nevoie de mama lui.Nu-i mai este foame dupa ce a mancat,nu-i mai este frig dupa ce a fost schimbat,dar niciodata nu are destul din “mama” sa.

Teoriile psihanalitice au dezvoltat notiunea de mama “buna”,care satisface necesitatile,si de mama ” rea”,frustranta prin absenta ei.Relatiile nesatisfacatoare intre bebelus si persoana care are grija de el antreneaza anumite simptome:copilul nu vrea sa manance,doarme prost,nu creste suficient.Unele probleme ale copilului puse in legatura cu atitudinea materna nepotrivita,sunt denumite “tulburari psihotoxice” de catre Spitz.Se constata o legatura intre atentia si temerile marcate ale mamei si colicile sugarului in primul trimestru,intre schimbarea starii de spirit a mamei,care oscileaza intre rasfat si agresivitate,si balansarile ritmice ale bebelusului.

Printre situatiile ce creeaza legaturi reciproce intre mama si copil trebuie sa citam jocul,care incepe inca din primele saptamani de viata.Aceasta activitate este indispensabila dezvoltarii copilului.Sugarul se joaca pipaind cearsaful,observandu-si mainile,facand vocalize.Incurajarea lui de catre mama este o recompensa care stimuleaza continuarea jocului.