Perioada a evolutiei unui individ care face trecerea de la copilarie la vârsta adulta.
Adolescenta începe la pubertate (catre 11- 13 ani la fete si 13-15 ani la baieti) si este însotita de importante transformari pe planurile biologic, psihologic si social.

TRANSFORMARILE FIZICE. Adolescenta semneaza accesul la maturitatea genitala, cu dezvoltarea gonadelor (glandele reproducatoare, ovarele si testiculele) si caracterelor sexuale secundare (semnele exterioare ale diferentei între sexe). Cresterea se accelereaza, mai întâi la fete, mai târziu la baieti. Vocea se schimba, morfologia se transforma dupa sexe.
  La baieti, se înregistreaza a volumului testicular si  a lungimii penisului, cu aparitia primelor ejaculari. Masa musculara devine mai mare, umerii se latesc. Mai târziu începe sa se instaleze pilozitatea de tip masculin.
  La fete, uterul si ovarele cresc în volum. Ciclul menstrual succede, dupa un interval de aproximativ 2 ani, primei manifestari de formare a sânului. Formele se dezvolta (sâni, solduri, bazin), cu aparitia pilozitatii de tip femenin.
 
TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE. Adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexite nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatore. Totodata, adolescenta pote fi considerata ca o evolutie dinamica, având drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala. Adoloescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. Identificarii cu parintii i  se  suprapune identificarea cu însusi grupul de vârsta, cu eroul colectiv, „gasca”.
Aici intervine clasicul „conflict al generatiilor”. Daca tânarul se exprima prin afirmatii sau negatii taioase, fara a-i pasa de contradictii, nu mai putin este în cautare de dezbateri. Adultul nu trebuie sa confunde aceasta dorinta de a dezbate cu provocarea. În pofida aparentei, adolescentul este necrutator cu el însusi. În fata corpului sau, a capacitatilor sale de seductie, el poate trai un sentiment de nesiguranta, chiar de rusine.
În acelasi timp, el este torturat de reviviscenta complexelor infantile (oedipiene, îndeosebi). Tînarul, daca are înclinatii spre revolta, e nelinistit de normalitate. Pentru el e important sa-l asiguri ca mijloacele de interpretare statistica, atât de relative, sunt depasite de calitatea experientei amoroase.  
De asemenea, adultul nu trebuie sa-l destabilizeze prin ironie sau jena, în ce priveste problemele pubertatii sale (primul ciclu, acneea, particularitatile formelor corporale). O masturbare, supapa adesea culpabilizanta, un atasament homosexual trecator, care traduce cautarea idealizata a unui duplicat, a unui confident, nu trebuie blamate niciodata. Datorita frînei pusa în fata eliberarii sexuale de teama de SIDA, de darea la o parte din structurile familiale, de incertitudinea  viitorului profesional, adolescentul de azi, care nu mai beneficiaza de vechile sisteme de referinta, depinde cu atât mai mult de o cooperare si de un dialog sincer cu adultul apentru a aborda astfel de problene ca: contraceptia (50% dintre adolescenti au primul contact sexual înaintea vârstei de 17 ani; între 7% si 10% din întreruperile voluntare de sarcina sunt practicate de minore), prevenirea delicventei, a toximaniei, a îmbolnavirii de sida etc. Adolscentul are nevoie de adult pentru a-i vorbi  de fericire, de sensul vietii. În acest fel, elanurile inmii si spiritului, atât de bogate în timpul acestei „vârste ingrate”, vor avea sansa sa nu dispara odata cu ea.