Desi am doar 18 ani si probabil , vi se va parerea banal ceea ce va voi spune , va rog sincer sa nu ma lasati singura . Cand am gasit site-ul parca mi-a mai revenit speranta . Fiind singura la parinti , ramasa in prezent doar cu mama nu am cu cine sa vorbesc , care sa inteleaga ceea ce vreau si sa-mi dea un sfat sper a obtine ce-mi doresc . Mamei ,tot ce-i povestesc , i se par copilarii si le trateaza ca pe niste nimicuri fara sa-si dea seama ca pe mine ma deranjeaza enorm acele "nimicuri" .Si prietenii toti , cu un interese ascuns sau nu , imi spun doar ceea ce nu vreau sa aud . Pana in prezent n-am primit nici un sfat spre implinirea dorintei mele . Tot ceea ce ma lasa fara puteri si care , in ultimul timp , imi provoaca o stare de nervi excesiva se leaga de prietenul meu . Comunicarea intre noi mai mult lipseste pentru ca el nu stie sa spuna ceea ce vrea si sa discutam pe acest subiect . Cand se hotaraste s-o faca imi spune "Ori ca mine , ori ca nimeni" necontand persoana mea . Am incercat de multe ori sa-i explic ca nu asa se pune o problema , dand cu pumnul in masa dar atunci cand cred ca a inteles aud alta replica " Eu sunt barbatul iar tu trebuie sa faci ca mine !" . La mine in familie , nu am observat niciodata ca doar unu canta iar celalalt danseaza necontand ritmul , starea de spirit etc. . Stiu si i-am si recunosc ca gresesc si eu , sunt om pana la urma urmei . Dar am pretentia de la el sa-mi zica si eventual sa ma invete sa nu mai fac greseli . Eu am rabdare sa vorbesc cu el sa-i spun ceea ce ma deranjeaza , ceea ce-mi place , parerea mea in legatura cu orice . In schimb el .. mai rarut ca e mai dragut . Nu sunt genul de fata care daca nu merge ceva pun punct si de la capat . Incerc din rasputeri sa rezolv ceea ce nu merge dar nu pot singura . Ca orice fata , am si eu mandria mea , orgoliul meu .. Pentru el le-am uitat , Slava lui D'zeu ca nu le-am uitat de tot . Ultimul incident si ceea ce m-a facut sa-mi dau seama ca am chiar o problema a fost ca in urma cu cateva zile , el nefiind din Bucuresti si urmand sa se mute la tara pentru a avea bani de plecat la mare , i-am propus sa se mute la mine . Imaginati-va reactia mamei ! Sperand ca totul o sa fie mai bine , s-a conformat . Dupa nici macar o saptamana , adica astazi , intors de la tara mi-a zis ca vrea sa se mute acolo ca el nu este pregatit sa stea cu mine in casa , ca el daca sta zi de zi cu mine se va plictisii si multe altele . La tara sunt toti betivii lui , nefiind eu sa-l atentionez ca a intrecut masura - este un lucru care ma scoate din minti . Si sunt constienta ca nu este atat de grav dar modul in care a pus problema este cel mentionat mai sus . Nu a vorbit cu mine , a luat singur decizia iar obligatia mea ramane a fi sa ma conformez . Vorbind cu el , printre lacrimi , a refuzat orice posibilitate , ramanand in picioare doar mutarea lui la tara . Vreau sa fiu cu el , il iubesc , stiu ca dincolo de comportamentul lui ma iubeste dar nu stiu ce si cum sa fac sa ne fie amandoura bine insa sunt constienta ca nu pot sa fac totul singura . Nu vreau sa mai fim niciunul asa impulsivi , vreau sa-mi recapat increderea in el , vreau sa putem comunica , vreau sa ne fie bine si sa fim fericiti impreuna pentru ca stiu ca se poate din moment ce s-a putut inainte . Va rog foarte mult sa ma sfatuiti spre a ramane cu el pentru ca asta este ceea ce-mi doresc si sa-mi puneti toate intrebari necesare , daca exista nedumeriri , pentru a trage o concluzie cat mai concisa . In speranta ca imi veti raspunde , va multumesc anticipat , Alina