ACENOCUMAROL 2 mg

Substanta activa : ACENOCOUMAROLUM

Substanta activa: ACENOCOUMAROLUM

Categoria Terapeutica T1: ANTITROMBOTICE

Prospect medicament ACENOCUMAROL 2 mg



ACENOCUMAROL 2 mg



comprimate



Compoziţie



Un comprimat conţine acenocumarol 2 mg şi excipienţi: lactoză monohidrat, amidon de porumb, gelatină, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.



Grupa farmacoterapeutică: anticoagulante, antitrombotice, antagonişti ai vitaminei K.



Indicaţii terapeutice



Acenocumarolul este indicat în:



- profilaxia bolii tromboembolice;



- continuarea heparinoterapiei în tratamentul curativ şi profilactic al bolii tromboembolice.



Contraindicaţii



Acenocumarolul este contraindicat în caz de:



- hipersensibilitate la acenocumarol, la derivaţi cumarinici sau la oricare dintre excipienţii produsului;



- diateze hemoragice;



- leziuni organice susceptibile la sângerare;



- la mai puţin de trei zile după intervenţii chirurgicale;



- intervenţii neurochirurgicale sau oculare recente;



- insuficienţă hepatică sau renală severă;



- ulcer gastro-duodenal recent sau în evoluÅ£ie, varice esofagiene;



- hipertensiune arterială (HTA) malignă sau tensiune arterială sistolică > 200 mm Hg;



- accident vascular cerebral (AVC) hemoragic.



Precauţii



Datorită instalării lente a efectului terapeutic, anticoagulantele orale nu pot fi utilizate ca tratament de atac.



În caz de intervenÅ£ii chirurgicale sau extracÅ£ii dentare dozele se ajustează individual.



În caz de deficit congenital de proteină S sau C, administrarea anticoagulantelor orale trebuie făcută sub încărcare heparinică iar în caz de deficit marcat de proteină C (<20%), se perfuzează concentrat de proteină C.



Se recomandă supraveghere medicală atentă în cazul anumitor condiÅ£ii patologice care reduc legarea acenocumarolului de proteinele plasmatice (de exemplu tireotoxicoză, tumori, afecÅ£iuni renale, infecÅ£ii şi inflamaÅ£ii), precum şi la pacienÅ£ii vârstnici.



Trebuie evitată întreruperea brutală a tratamentului cu anticoagulante cumarinice.



În timpul tratamentului cu acenocumarol trebuie evitate injecÅ£iile intramusculare datorită riscului de hematom. Injectarea subcutanată şi intravenoasă nu expune la acest tip de complicaÅ£ii.



Interacţiuni



Asocieri contraindicate: acid acetilsalicilic în doze mari, miconazol (potenÅ£ează efectul anticoagulantelor), fenilbutazonă şi antiinflamatoare pirazolice.



Asocieri care necesită precauÅ£ii: acid acetilsalicilic în doze mici, antiinflamatoare nesteroidiene, citotoxice, cloramfenicol (scade metabolizarea hepatică a anticoagulantelor cumarinice), colestiramină, diflunisal, heparine, inhibitori de HMG CoA-reductază, paroxetină, pentoxifilină, raloxifen, sucralfat, sulfametoxazol, tamoxifen, ticlopidină, vitamină E.



1



Alte produse medicamentoase care influenţează metabolizarea anticoagulantelor cumarinice: alopurinol, aminoglutetimidă, amiodaronă, anabolizante steroidiene, carbamazepină, cimetidină, cisapridă, corticosteroizi, fenitoină, fibraţi, fluconazol, fluorochinolone, hormoni tiroidieni, inductori enzimatici (barbiturice, griseofulvină, fenobarbital, primidonă, rifampicină), nitro-5-imidazoli, propafenonă.



Asocieri de avut în vedere: alcool etilic, clorpropamidă, tolbutamidă, trombolitice.



Se recomandă evitarea utilizării concomitente de alimente bogate în vitamina K.



Atenţionări speciale



La bolnavii cu insuficienţă renală sau hepatică dozele trebuie ajustate individual.



Sarcina şi alăptarea



Acenocumarolul nu se administrează în timpul sarcinii. 10% dintre feÅ£ii ai căror mame au fost tratate cu acenocumarol în primul trimestru de sarcină au prezentat malformaÅ£ii congenitale. Există riscul pierderii embrionare şi fetale.



Acenocumarolul se excretă în laptele matern, de aceea, în timpul tratamentului se recomandă întreruperea alăptării.



Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje



Acenocumarolul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.



Doze şi mod de administrare



Dozele sunt strict individualizate. De regulă, în prima şi a doua zi de tratament se administrează 2 comprimate Acenocumarol 2 mg (4 mg acenocumarol); din ziua 3, sub control hematologic, se va stabili doza terapeutică, care este cuprinsă obişnuit între 1 - 8 mg acenocumarol pe zi.



Se recomandă determinarea următorilor parametrii hematologici: timpul Quick (pentru valoarea protrombinei) şi I.N.R (International Normalised Ratio):



INR = (T Quick al pacientului/T Quick al martorului)ISI



ISI (Index de Sensibilitate Internaţional) este o caracteristică a tromboplastinei utilizate. Se determină prin raportarea la o tromboplastină de referinţă internaţională, considerată etalon.



În primele două săptămâni de tratament, prima determinare a parametrilor hematologici se efectuează la 12 ore de la administrare, apoi la 24 ore, ulterior la intervale de 3 zile; după primele două săptămâni se efectuează determinări lunare.



Reacţii adverse



În general, acenocumarolul este bine tolerat. În timpul tratamentului pot să apară fenomene hemoragice, dar în măsură mai mică decât după administrarea altor derivaÅ£i cumarinici. Aceste fenomene hemoragice dispar rapid la scăderea dozei sau întreruperea tratamentului cu acenocumarol, efectuarea de transfuzii cu sânge proaspăt şi, mai ales, la administrarea de vitamină K1.



Reacţiile adverse raportate sunt:



- manifestări hemoragice de gravitate variabilă care pot fi un semnal de alarmă al unui supradozaj, o complicaţie iatrogenă sau care pot releva o leziune organică;



- erupÅ£ii cutanate alergice (urticarie, prurit) reversibile la întreruperea imediată a tratamentului;



- tulburări gastro-intestinale. Foarte rar, s-au raportat:



- creşterea transaminazelor, chiar hepatită;



- vasculită, alopecie reversibilă;



- necroză cutanată hemoragică la pacienţii cu deficit congenital de proteină C sau a cofactorului acesteia, proteina S.



Supradozaj



Supradozajul se poate produce mai frecvent în cazul utilizării prelungite de doze zilnice care depăşesc dozele terapeutice.



Debutul şi severitatea simptomelor sunt dependente de sensibilitatea individuală la anticoagulante orale, mărimea supradozajului şi durata tratamentului.



În caz de supradozaj, hemoragia este manifestarea principală, care poate să apară în 1 – 5 zile după administrare. Se pot produce epistaxis, hematemeză, hemoptizie, hemoragii gastro-intestinale, sângerări vaginale, hematurie (însoÅ£ită de colică renală), hemoragii cutanate, sângerări gingivale, hemartroză. Alte manifestări includ: tahicardie, hipotensiune arterială, tulburări circulatorii periferice datorate pierderii de sânge, greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale.



Analizele de laborator vor evidenÅ£ia valori foarte mici ale timpului Quick (sau valori mari ale INR), prelungirea pronunÅ£ată a timpului de tromboplastină parÅ£ial activată şi alterarea γ-carboxilării factorilor de coagulare II, VII, IX şi X.



Pentru pacienÅ£ii care nu au utilizat anterior anticoagulante orale, nu sunt în comă, nu prezintă convulsii şi semne de sângerare, în decurs de o oră de la ingestie absorbÅ£ia anticoagulantului poate fi scăzută prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric (trebuie menÅ£ionat că lavajul gastric poate provoca sângerare). Aceste măsuri pot fi urmate de administrare de cărbune activat. La pacienÅ£ii trataÅ£i anterior cu anticoagulante orale, nu trebuie provocate vărsături. De asemenea, trebuie avut în vedere că înlăturarea efectului anticoagulant mediată prin administrarea de vitamina K poate fi periculoasă la pacienÅ£ii care necesită anticoagulare permanentă, cum sunt cei cu proteze valvulare. Colestiramina poate creşte marcat eliminarea medicamentului prin inhibarea circuitului enterohepatic.



Frecvent, scăderea tranzitorie a dozei de acenocumarol este suficientă pentru a controla sângerările uşoare.



Vitamina K1 (fitomenadiona) poate antagoniza efectul acenocumarolului în decurs de 3 – 5 ore. În caz de hemoragii moderate trebuie administrate oral 2 – 5 mg vitamină K1; în caz de hemoragii severe trebuie injectate intravenos foarte lent (<1 mg/minut) 5 – 10 mg vitamină K1. Doze suplimentare (până la doze zilnice maxime de 40 mg) de vitamină K1 trebuie administrate la intervale de 4 ore. Vitamina K1 nu trebuie administrată prin injectare intramusculară.



3



Doze de vitamină K1> 5 mg pot determina rezistenţă la tratamentul anticoagulant ulterior pentru mai multe zile. Dacă este necesar tratament anticoagulant, se poate utiliza temporar heparină iar terapia anticoagulantă orală trebuie administrată concomitent. Heparinoterapia trebuie întreruptă imediat ce s-a obÅ£inut efectul terapeutic.



În caz de hemoragii potenÅ£ial letale se pot administra perfuzii intravenoase de plasmă proaspăt congelată sau de sânge integral.



Păstrare



A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj. A se păstra la temperaturi sub 25oC, în ambalajul original. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.



Ambalaj



Cutie cu un blister a 20 comprimate.



Producător



S.C. Laropharm S.R.L., România



Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă



S.C. Laropharm S.R.L.



Şos. Alexandriei Nr. 145 A, Bragadiru, Ilfov, România

 





 
Sfaturile, sugestiile si alte informatii prezentate in site-ul revistamedicala.info au scop informativ. Acestea nu se pot substitui unui consult medical specializat. Pentru diagnostic si tratament consultati medicul !